vineri, 23 decembrie 2016

De ce este important să te iubești pe tine însuți?

“Dare to love yourself
as if you were a rainbow
with gold at both ends.” 
Degeaba am fost cababilă să le scriu poezii și scrisori celor pe care îi iubeam, atâta vreme cât prea puțin conștientizam adevăratul sens al iubirii și astfel, se poate spune că acele rânduri erau cuvinte desprinse din sufletul meu suferind, care nu cunoștea ce înseamnă cu adevărat iubirea.
Sufeream de lipsă de iubire, într-adevăr. Și această lipsă de iubire nu se referă la faptul că nu am fost iubită; persoanele ce m-au iubit, mi-au arătat asta, fie că am conștientizat lucrul acesta mai târziu decât trebuia. Însă nu eram iubită de mine însămi.
Starea mea de nemulțumire față de propria persoană mă acaparase, încât devenise un sentiment de care îmi era frică să mă detașez. Mi se părea ceva normal să cred despre mine că nu pot face o mulțime de lucruri și că depind de alți oameni.
Am avut această stare aproape un an până când s-a produs inevitabilul: oamenii pe care îi iubeam atât de mult, au început să mă părăsească, să nu mai pomenesc despre faptul că singura persoană pe care o aveam aproape și îmi făcea toate mofturile, adică mama, a plecat în străinătate să lucreze. Și astfel am rămas dezvelită, fără nicio apărare în fața necruțătoarei vieți.
În acele momente nu înțelegeam, însă acum privesc la suferința mea destul de împăcată. A trebuit să învăț într-un anume fel să îmi iau zborul, fără să călătoresc în stol, ci singură, ca o pasăre liberă și conștientă de propriile decizii; de ceea ce gândește, simte, își dorește să facă.
“We are all alone, born alone, die alone, and—in spite of True Romance magazines—we shall all someday look back on our lives and see that, in spite of our company, we were alone the whole way. I do not say lonely—at least, not all the time—but essentially, and finally, alone. This is what makes your self-respect so important, and I don't see how you can respect yourself if you must look in the hearts and minds of others for your happiness.” 
Am început astfel să mă respect. Iar respectul este una dintre cele mai importante forme de iubire. Să petrec timp cu mine însămi a devenit o binecuvântare. Timpul pe care mi-l acord mie mă ajută să petrec timp la fel de minunat alături de alte persoane când sunt cu acestea. Când mă desprind de solitudine, nu am sute de prieteni și chiar și cei pe care îi am, nu pot spune că îi las să îmi acapareze viața (așa cum făceam cândva). Îi ascult și mă ascultă, însă fiecare este liber să facă ce își dorește, fără teama de a fi judecat. Și totuși ne putem numi în continuare prieteni, pentru că asta înseamnă prietenia de fapt: să acorzi cuiva ocazia de a fi el însuși fără să se teamă că va fi judecat. Relațiile dintre oameni, fie acestea de orice fel, nu trebuie să fie stresante și obositoare. Și nu trebuie să ne punem încrederea în oameni că vor face pentru noi ce noi nu facem pentru noi. Oamenii sunt ca niște lumini colorate; unii ne luminează mai puternic, alții mai slab, însă în momentul în care luminile sunt stinse, rămânem cu noi înșiși.
Ca să răspund la întrebarea din titlu, este important să te iubești: așa cum este important să respiri, să mănânci, să îndeplinești orice funcție vitală. Singura persoană căreia i te poți dărui în totalitate ești tu însuți: tu îți cunoști cel mai bine nevoile și bucuriile, tu ești cel capabil să schimbe ceva, atât la propria persoană, cât și la ceva ce nu îți convine și se află în mediul exterior. Abia după ce îți îndeplinești datoriile față de sine, poți să îndeplinești și datoriile pe care le ai față de ceilalți. Așa cum nu poți face ceva când ești bolnav, nici să iubești pe alții nu poți când nu te iubești pe tine, poate doar dacă vrei să le oferi iubirea cu iz amărui a nemulțumirii pe care o porți de ceva vreme în tine, încât să-ți destabilizezi relațiile cu tine și lumea exterioară în același timp.
Dacă este un lucru pe care l-am învățat, este acela că iubirea față de ceilalți pornește prin iubirea față de sine.
“I care for myself. The more solitary, the more friendless, the more unsustained I am, the more I will respect myself.” 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu