joi, 22 decembrie 2016

De ce am încetat să vorbesc atât de mult despre problemele mele

“Is it really possible to tell someone else what one feels?” 
În urmă cu un an, pe când eram o fată dominată încă de ceva anxietăți și frica de a nu pierde persoane, aveam prosteasca tendință ca atunci când pățesc ceva, să răspândesc acea problemă în întregul meu cerc de prieteni, fiind în principal concentrată pe felul în care mă simțeam și cât de mult durea tot ce s-a întâmplat. Nu rămânea niciun detaliu nespus, nu rămânea niciun sentiment fără să nu fie expus. Eram sinceră și deși știu că sinceritatea este o adevărată virtute, de foarte multe ori am avut de suferit din pricina acestei precizii cu care m-am expus în fața celorlalți. Odată cu trecerea timpului, cercul meu de apropiați s-a restrâns tot mai mult și am început să citesc doar prin fapte adevăratele sentimente ale celor din jurul meu, căci există și o zicală "Prietenul adevărat la nevoie se cunoaște". Plângându-mă tot mai mult de ce mi se întâmplă, am început să realizez că nu are niciun sens să vorbesc despre ce simt și ce mi se întâmplă. Adesea oamenii sunt nepuntincioși în rezolvarea problemelor altora, iar cu cât timpul trecea, citeam în cuvintele și reacțiile lor că se săturaseră să mă asculte. Aceeași poveste repetată. Rănită și rănită din nou, până în momentul în care să-mi expun sentimentele nu m-a mai satisfăcut deloc. 
Într-un final, am ajuns la concluzia că a-ți spune problemele aduce prea puține beneficii. Într-adevăr, în acele momente simțeam o nevoie puternică de a-mi exprima sentimentele, însă timpul m-a lămurit de inutilitatea acestui lucru. Și m-am acomodat cu timpul ca rareori atunci când întâmpin o dificultate să alerg plângând în brațele apropiaților, căutând consolare. Am descoperit pe pielea mea că nu oricine te ascultă dorește cu adevărat să te ajute. Prea puțini sunt în stare să te ajute să găsești rezolvarea unei probleme, și mai puțini te ascultă pentru că le pasă. Adesea oamenii sunt doar curioși de starea ta emoțională, așa cum sunt intrigați de o nouă bârfă pe care abia așteaptă să o răspândească. De asemenea, e preferabil ca oamenii să nu-ți știe țelurile. Cu cât le împărtășești oamenilor aceste lucruri, vei pierde din motivație. Iar dacă mai întâmpini și pe cineva cu chef de glume care să rănească sentimente, s-ar putea să îți ia ceva până să mai crezi în obiectivul pe care cu câteva momente înainte erai atât de motivat să îl atingi.
Am încercat și încă încerc să mă desprind cât mai mult de opiniile oamenilor și să acționez după cum consider eu a fi mai bine, fără să am nevoie de validarea acestora. Trebuie să ating puncte cât mai înalte de independență căci cu adevărat nu mă pot baza pe alte persoane, doar pe persoana proprie. Ceilalți oameni sunt temporari în viața mea, oricât de mult mi-aș dori să rămână pe veci. Pot îndrepta ce consider greșit, pot accepta ce consider corect. Iar de mă supără ceva, nu pot decât să schimb acel lucru sau să plec.
“Don't look to the approval of others for your mental stability” 

2 comentarii:

  1. Depinde de situatie si de om.Da, poate putini sunt cei ce pot ajuta, dar exprimarea sentimentelor este benefica pentru oricine.Asta uneori inseamna sa te plangi la cunoscuti, macar cat sa stii ca te-ai descarcat.

    Postarea ta mi-a amintit de momentul in care cineva m-a acuzat ca ii invatam sora "sa se vaite pentru ca eu fac asta mereu".Desi eu nu consideram ca o invat sa se vaite, ci sa scape de sentimentele mai putin placute.

    Nu cred ca trebuie sa ne izolam complet de ceilalti cand avem o problema si sa incercam cu orice pret sa ne descurcam singuri, doar sa avem grija in fata cui ne deschidem, atata tot.
    Imi pare rau ca ai trecut prin asta.eu cred ca exista si oameni carora le pasa, nu toti sunt ca fostii tai prieteni.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu asta, însă de multe ori, dacă vorbesc despre ce simt, mă afund mai rău în sentimentul respectiv. Prefer să rămân o martoră a sentimentelor mele și să le privesc cum se dizolvă după o anumită perioadă, decât să le las să mă controleze. Nu trebuie să reacționez neapărat la orice situație întâmpin.

      Ștergere