sâmbătă, 24 decembrie 2016

Bela Lugosi și experiența mea cu filmele vechi

Prea puțin credit i se acordă în zilele noastre actorului Bela Lugosi (pe numele său real, Béla Ferenc Dezső Blaskó). Nici eu nu mă pot declara o adevărată fană; îl descoperisem cu un an în urmă, iar să urmăresc filme cu el am început abia vara trecută. Însă pot spune că experiența a fost într-adevăr una interesantă.
Nu foarte multă lume se dă în vânt după filmele vechi, despre cele care aparțin anilor '30 nici nu cred că mai trebuie să pomenesc. Ce-i drept, asta depinde de subiectivitatea fiecăruia. Nici eu nu mă pot declara o împătimită a filmelor vechi, deși admir actrițe precum Vivien Leigh, Audrey Hepburn, Marilyn Monroe, Elizabeth Taylor ș.a. Ce se deosebește însă la filmele cu Bela Lugosi este atmosfera; se simte cum aerul sumbru al actorului acaparează întreaga ecranizare, motiv pentru care am fost intrigată să acord o șansă acestor filme, iar eu una nu pot spune că am avut vreun regret.
Vorbind despre Bela Lugosi, pe acest actor este posibil să-l știți deoarece a avut un rol remarcabil în filmul Dracula din anul 1931. Sunt convinsă că puțini oameni l-au văzut, însă sunt o mulțime de poze și gifuri pe internet cu dânsul în acest rol.  Bela Lugosi are o expresitate specifică lui care se reflectă cel mai bine în privirea-i pătrunzătoare. Deși nu era tocmai tânăr în momentul în care a jucat în acest film, pot spune că l-am găsit plin de sex-appeal. Iar vocea lui emană o senzualitate pe care cu greu o pot găsi la actorii din zilele noastre.

Fiind o adevărată fană a poetului Edgar Allan Poe, mi-a fost atrasă atenția atunci când am văzut că a jucat într-un film numit The Raven. Nu a mai durat mult și am descoperit că mai există un film în care a jucat, numit The Black Cat. Astfel, am aflat că actorul a jucat într-o mulțime de filme cu tentă horror din perioada anilor '30, fiind și filmele care l-au făcut popular.
Filmele acestea nu pot fi numite însă filme horror, cel puțin după standardele de astăzi. Nu au efecte uimitoare și nici scene scârboase. Însă, au un aer aparte: sumbru și misterios, iar faptul că sunt vechi mă face să dau mai multă credibilitate poveștii promovate. Și poate că despre asta este vorba în artă, fie ea de orice fel, să acorzi credibilitate mesajului promovat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu