miercuri, 24 august 2016

Recenzie - Clopotul de sticlă de Sylvia Plath

A trecut ceva vreme și deși de obicei primesc un cot de la alte persoane să mai postez, astăzi m-am ghiontit de una singură, în timp ce citeam în arhivele blogului, curioasă.
Am revenit așadar cu o recenzie a unei cărți care nu m-a dat neapărat pe spate, ci m-a făcut mai degrabă să-mi reanalizez situația. Clopotul de sticlă de Sylvia Plath, căci despre această carte vorbesc, este genul de carte pe care nu aș recomanda-o oricui. Trecând printr-o stare destul de dificilă, am găsit-o în unele momente deprimantă, însă de fiecare dată pot spune că a reușit să se plieze pe sufletul meu.
Personajul principal, Esther Greenwood este o fată în vârstă de nouăsprezece ani cu o situație destul de bună însă a cărei problemă este faptul că gândește mult prea mult. Esther trăiește într-o lume pe care o analizează neîncetat, ajungând să tragă nemulțumită concluzii despre ea însăși. Din acest punct de vedere, pot spune că m-am regăsit.
Își dorește să își găsească o meserie profitabilă însă nu o atrage ideea de a face ceva doar de dragul câștigului financiar. Este atrasă de scris și ar vrea să devină poetă însă nu crede că are suficientă experiență încât să scrie. Și-ar dori să se căsătorească însă respinge ideea de a depinde de un bărbat și de a avea o familie. Toate aceste contradicții se adună pe umerii tinerei Esther și devin mai grele cu cât timpul trece; viața devine monotonă și lipsită de saț odată ce confuzia se instalează.
Lumea prezentată de Sylvia Plath este destul de bizară; deși interesantă, este anostă, sentimentele personajului fiind fără substanță și realizările având o infimă importanță. Așadar, aș spune, că universul construit este destul de deprimant. Nimic nu are importanță și în același timp totul are consecințe. Esther urăște o parte din trecutul ei și acesta este motivul pentru care nu poate fi mulțumită de ceea ce este în prezent. Ea își dorește un viitor strălucit însă nu știe pe ce cale ar trebui să o apuce.
Având în vedere că o apreciez pe Sylvia ca autoare și m-am documentat în privința vieții ei, pot spune că acest roman este viața din perspectiva tinerei care fusese ea. Indecisă. Din câte m-am documentat, am aflat că acest roman a fost publicat nu cu multe luni înainte ca aceasta să se sinucidă.
Cred că acest roman explică cel mai bine trăirile unui viitor adult care se află în postura de a-și alege drumul în viață, iar atunci fiecare opțiune pare că este nulă și speranțele pentru viitor sfârșesc devorate de teama de a face o alegere greșită.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu