vineri, 19 iunie 2015

la joacă cu demonii

Mi-am petrecut viața arătându-le celorlalți demonii mei, ținându-i departe. Asta am făcut-o și cu tine. Ți i-am arătat pe rând, crezând că vei pleca și te vei plictisi de ei căci nu credeam că vei rezista atât. Dar ce nu știam eu este că la fel ca mine și tu ești mai mult decât vrei să pari. 
~*~
Ești precum o umbră ce îmi bântuie gândurile și nu-mi dă pace. Te ții de mine, ești ca un vis, o iluzie dar atât de real ești. Când îți ating pielea simt cum fiorii mă bântuie, exact ca și cum călătoresc până în infern și descopăr că de fapt acesta nu este altceva decât un paradis atunci când descoperi că iubești suferința. Mi-am trăit viața cu impresia că sunt un demon neîmblânzit și că am un suflet negru până să îmi arăți tu că pot fi un înger exact ca toți ceilalți. Unele clipe le-aș opri să devină eternități ca să putem trăi prezentul pe care îl avem împreună pentru totdeauna. Dacă ai ști câte tentații îmi răscolesc sufletul cu fiecare scânteiere a privirii tale de smarald. Îți place să-mi zâmbești, dar la ceas de seară, când mă pun să dorm, tot chipul tău trist și gânditor îmi apare și tot sărutul despărțirii mă bântuie mai mult. Te iubesc ca înger și demon, ca iluzie și ca realitate. Ia-mă în brațele tale și strânge-mă până când rămân fără respirație, iar dacă dorești să mă părăsești, lasă-mă fără de viață căci să trăiesc fără tine nu pot așa cum luna nu poate să strălucească fără soare.

My fall will be for you
My love will be in you
If you be the one to cut me

I will bleed forever


fantezie reală

Știam de mai mult timp că sunt pierdută,
printre stele,
ecouri,
culori,
universuri imaginare.
Știam că trăiesc în lumea mea
și totul era perfect.
Asta până să apari tu.
Erai precum o poveste
ce capătă contur
în realitate,
iar când privirile ni s-au intersectat
am simțit cum realitatea și fantezia se unesc
precum ziua și noaptea
și nu știam dacă
e un alt apus
sau un răsărit...
Iar acum,
acum sunt tot pierdută,
printre stele,
ecouri,
culori,
universuri imaginare;
iar acum lumea mea încă există
la fel de adevărată ca înainte,
dar o împart
cu tine.

joi, 18 iunie 2015

în ochii mei
a căror privire de gheață
fulgeră,
tu ai știut să aprinzi
mii și mii
de dorințe
precum un foc mistuitor
ce nu se va mai
stinge
vreodată.

miercuri, 17 iunie 2015

Natură

Natura geme prin fiecare adiere și cântă prin flori.
Dansează înmugurind copacii și se joacă pictând stele pe cer.
Ne cheamă la soare, la lună, ne scrie prin izvoare și câmpii,
ne sărută când cerul e senin iar când plouă, ne mângâie sufletele suferinde.

pierdută

Ochii tăi
sunt ca două mări
în care mă
scufund
la nesfârșit.
Și tot încerc
să rămân la suprafață,
să nu mă înec
cu iubirea
din ei.
Dar orice efort
e-n zadar
căci
nu știu
să înot.

sâmbătă, 6 iunie 2015

început

era ca și cum inima mea
se afla în mijlocul unei grădini.
iar după o iarnă lungă,
acum creșteau trandafiri
iar oricât de mult
ar fi durut
când spini-mi atingeau inima
simțeam că viața-mi curge prin vene
odată cu sângele ce proaspăt și cald
se risipea...