joi, 14 august 2014

Cel pe care ți-l dorești – Jill Mansell » Recenzie

Acțiunea acestui roman începe în dimineața de Crăciun. Nancy, care avea o căsnicie destul de fericită, descoperă că bijuteria pe care o aștepta de la soțul ei, nu îi fusese destinată. Alături de prietena ei, Carmen, care de trei ani, din momentul în care i-a murit soțul nu a mai avut o întâlnire, începe o viață nouă la Londra. Acolo are ocazia de a o întâlni pe Mia, o fată de șaisprezece ani cu multe idei, o adolescentă care pune în aplicare tot ce-i trece prin minte și care încearcă să ajute soarta.
Un lucru care mi-a plăcut la Cel pe care ți-l dorești a fost faptul că se întâmplă mereu ceva. Nu a fost o carte plictisitoare, acțiunea a curs lin în jurul fiecărui personaj, un lucru destul de bun pentru că te menține concentrat pe carte și pe acțiune. Eu am privit cartea asta dintr-o perspectivă destul de malefică și am fost amuzată atunci când personajele dădeau de bucluc. Sau poate doar așa te face cartea, pentru că este destul de amuzantă, într-un fel.

„În acest fel încercaseră întotdeauna să rezolve crizele sentimentale. Încă de când erau în școală, învățaseră că a face haz ne necaz – și de persoanele de sex opus care îl provocaseră – era tehnica lor de apărare perfectă.”
Nancy și Carmen, cele două personaje principale sunt prezentate precum niște femei mature care au parte de o viață amoroasă încurcată. Mia, adolescenta de șaisprezece ani care își bagă nasul prin toate treburile m-a făcut să spun de multe ori, în timp ce citeam, aproape cu voce tare „Stai, ce?”. Și asta datorită faptului că este un personaj destul de ieșit din comun. Bineînțeles, mai există adolescenți așa, însă ea este prezentată precum o adolescentă care nu este încă maturizată, poate nici măcar pe jumătate, pentru că reușește să te bage în ceață datorită minciunilor ei și folosește foarte des „am glumit”.
Nu a fost o carte care să mă dea pe spate, sincer. Este cartea aceea plină de haz și romantism pe care o citesc fetele și femeile. Însă, chiar dacă nu a fost o carte excepțională, stilul autoarei a fost suficient de plăcut încât să-mi lumineze serile de vară. Cum am citit o mare parte a cărții seara, pot să spun că s-a potrivit într-un anumit fel cu atmosfera; luna plină și serile calde de august și, mai mult de atât, prin amuzamentul ei, cartea reușește să-ți pună un zâmbet pe buze. Cărțile de genul, care fac parte din categoria chicklit sunt potrivite pentru vacanță. Atunci când te relaxezi și ai nevoie de ceva amuzant, însă nu vrei să deschizi televizorul plin de programe proaste. Sau, de asemenea, o zi ploioasă și liniștită însă destul de plictisitoare în care ai nevoie de o carte amuzantă ca să îți revii.
Desigur, au fost și minusuri. Unul dintre ele ar fi faptul că finalul a fost predictibil. Din primele cincizeci de pagini, am știut cum se va termina. Nu sunt prezicător sau ceva de genul, însă, dacă pe carte scrie clar : Cel pe care ți-l dorești... e mai aproape decât crezi a reprezentat un indiciu. Să nu mai spun, că am mai citit cărți de genul și știu că vin la pachet cu un happy-end. Dar, după ce am citit atâtea cărți profunde, pline de înțelesuri, cartea asta a mers pentru că e ceva ușor care te face să evadezi într-o mică lume, colorată cu personaje amuzante și acțiune bunicică.
„Când gura lui se așeză pe a ei, Carmen își dădu seama că asta era ce așteptase. Era ca și cum se întorcea acasă după o călătorie foarte lungă.”
Autor: Jill Mansell
Editura: Leda
Pagini: 496
Cum nu erau atâtea de spus iar cartea nu a avut un efect foarte puternic asupra mea, i-am acordat nota 3/5.
Recomand această carte feteleor/femeilor care vor să se înveselească în zilele plictisitoare de vară sau care au nevoie de inspirație.

Voi cum mai stați cu cititul? Eu destul de prost. Am citit abia șapte cărți vacanta asta (știu, mi-e rușine, nu aruncați cu pietre).  Am început să citesc seara și așa mi-am stricat somnul și nu pot dormi până tocmai la ora șapte dimineața (da) și am renunțat de nevoie. Acum citesc Jane Eyre însă am luat-o destul de încet având în vedere că mi-am dat peste cap ceasul biologic și sunt mai mereu obosită. Dar voi? :)
bobiță

3 comentarii:

  1. Cred ca si eu tot 7-8 carti am citit, e aiurea, pt ca voiam sa citesc peste 20 :)), lenea, ce sa-i faci...
    Ai un tag de la mine (suna ciudat :)) ) : http://in-love-with-books002.blogspot.ro/2014/08/tag-behind-blog.html
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Și eu am citit foarte puține cărți vara asta. De obicei citeam gen 30 și acum 10-15.
    Voi citi și eu cartea cum ajung la ea, am altele care mă așteaptă. O păstrez totuși pentru zile în care am nevoie de ceva foarte ușor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Superbă recenzia! Îmi place foarte foarte mult.

    RăspundețiȘtergere