joi, 21 august 2014

Invitație la zâmbet

Astăzi m-am privit în oglindă. Mi-am prins părul la spate, așa cum o fac de obicei într-o zi lucrătoare. Mi l-am strâns bine, m-am spălat pe față și m-am privit din nou. Ceva nu era bine. M-am privit atent de data aceasta, încercând să identific ce mă făcea să arăt diferit, oarecum, deprimant.
Nu erau coșurile. Sunt adolescentă, e normal să am coșuri și deși aveam mai multe coșuri ca de obicei, știam că nu asta era problema.
Părul... Nici atât. Stătea bine strâns, niciun fir rebel ca de fiecare dată când îl strâng.
Pe față nu aveam nimic, mă spălasem, arătam destul de fresh.
Ca după somn, ochii aveau culoarea lor profundă, drăguță care îmi plăcea mereu și nu aveam cearcăne, nu eram obosită.
Nu înțelegeam. Uneori arătam mai bine, uneori mai rău, dar care era până la urmă secretul?
Și mi-am dat seama. Precum o minge care te lovește în cap, atunci când ești adormit, așa m-a lovit pe mine în față adevărul.

marți, 19 august 2014

Scrisoare către trecut (sau viitor)

Nu scriu această postare din dorință de comentarii, vizite ș.a.m.d. . Această postare este scrisă din adâncul sufletului meu, postare pe care o scriu din dorința ca atunci când caut în arhivele blogului, să găsesc aceste cuvinte care să-mi amintească de cine sunt, sau măcar, de cine eram.

duminică, 17 august 2014

Behind the blog

Le mulțumesc Ghandei, Sarei, AlexandreiMirunei și lui Pufuleț pentru faptul că s-au gândit la mine și mi-au pasat această leapșă.

Reguli:

  • Trebuie să răspunzi sincer.
  • Trebuie să iei imaginea tagului și să o încorporezi în postare
  • Tăguiește câți mai mulți din bloggeri tăi preferați


Cerințe: 
Trebuie să răspunzi la cele 7 întrebări, să spui patru lucruri despre tine, sau mai multe pe care vrei să le știe ceilalți.

joi, 14 august 2014

Cel pe care ți-l dorești – Jill Mansell » Recenzie

Acțiunea acestui roman începe în dimineața de Crăciun. Nancy, care avea o căsnicie destul de fericită, descoperă că bijuteria pe care o aștepta de la soțul ei, nu îi fusese destinată. Alături de prietena ei, Carmen, care de trei ani, din momentul în care i-a murit soțul nu a mai avut o întâlnire, începe o viață nouă la Londra. Acolo are ocazia de a o întâlni pe Mia, o fată de șaisprezece ani cu multe idei, o adolescentă care pune în aplicare tot ce-i trece prin minte și care încearcă să ajute soarta.
Un lucru care mi-a plăcut la Cel pe care ți-l dorești a fost faptul că se întâmplă mereu ceva. Nu a fost o carte plictisitoare, acțiunea a curs lin în jurul fiecărui personaj, un lucru destul de bun pentru că te menține concentrat pe carte și pe acțiune. Eu am privit cartea asta dintr-o perspectivă destul de malefică și am fost amuzată atunci când personajele dădeau de bucluc. Sau poate doar așa te face cartea, pentru că este destul de amuzantă, într-un fel.

luni, 11 august 2014

De ce am încetat să cred în horoscop

Undeva, prin clasa a șasea, din lipsă de ocupație am descoperit acel horoscop și serviciile oferite de acesta. Ce pot să zic, la descrierea personalității mi se potrivea puțin, sau poate așa îmi plăcea mie să cred că sunt, misterioasă, feminină și tăcută ș.a.m.d. (însă dacă stau să mă gândesc, atunci eram încă mică și obișnuiam să fiu gălăgioasă și băiețoasă). Știam ordinea zodiilor, perioada în care se încadra fiecare, semnele și plantele care le guvernau. Însă în timp, destul de ciudat – pentru că aș fi zis că nu o să scap niciodată de această obsesie, am reușit să mă descotorosesc de credința în zodii. Cum s-a întâmplat asta? Nici eu nu știu. Dar adevărul este că am realizat niște lucruri și mi-am dat seama de cât de idiot poți fi să crezi în asta și/sau să respecți cu strictețe ce-ți spune astrologul.

marți, 5 august 2014

Bine ai revenit august!

Nu am mai scris de mult timp o postare din sufletul meu. Poate din cauză că m-am grăbit să scriu despre cărțile citite și totuși, nu am scris nici măcar despre jumătate din ele, având în vedere că eu citesc foarte puțin. Dar e august și abia acum pentru mine zilele par infinite (ironia e că după august e septembrie și începe școala și da). Nu sunt totuși tristă. Luna asta e atât de frumoasă. E esența vacanței, simbolul verii și odihna sufletului. Cum ar putea să nu-ți placă? Pentru mine august e pur și simplu poezie. I se mai spune și gustar. De ce? Pentru că dacă ies în grădină, majoritatea fructelor și legumelor sunt coapte. Am câteva zile de când mănânc prune (deși aici într-un timp să făceau foarte târziu, prin septembrie), mere și apar și perele. E o lună în care te poți hrăni cu ce vrei, o lună în care totul e frumos, precum un mic paradis. O lună a contrastelor și a frumuseții.