marți, 22 iulie 2014

Ochii dragonului – Stephen King » Recenzie

Pentru mine, nu este bucurie mai mare să găsesc într-o carte esența copilăriei și a poveștilor pe care le citeam seara, cu sufletul la gură, așteptând să aflu ce se va petrece cu protagonistul de care, mă atașam imediat. Am redescoperit asta în cartea frumoasă a lui Stephen King intitulată Ochii dragonului. Poate că vă gândiți că această carte este plină de lupte cu dragoni și de tot felul de aventuri. Asta am crezut și eu când am văzut coperta, doar că acțiunea nu s-a învârtit în jurul luptelor cu dragoni și nu a fost deloc cum m-am așteptat eu să fie. Acțiunea acestei cărți a reînviat în mine o parte de care uitasem de mult pentru că fusesem preocupată de lucrurile mature, uitând de fapt că bucuria vine din lucrurile micuțe și credința în miracole. 

Povestea se învârte în jurul chipeșului Peter, fiul unui rege, acuzat pe nedrept că și-a otrăvit tatăl. Precum un basm, romanul se concentrează pe prezentarea luptei binelui împotriva răului, într-o lume în care magia și dragonii există. Ca personaj, l-am iubit pe Peter și rezistența sa, buna educație subliniată de comportamentul său admirabil și calmul de care dă dovadă chiar și în momentele de criză, nelipsite unui rege adevărat; toate datorate bunei educații oferite de mama sa, care deși moartă, reușește să fie prezentă prin el și învățăturile pe care deși i le dă la o vârstă fragedă, el le ține minte toată viața. Flagg, vrăjitorul malefic care supraviețuiește de sute de ani în Delain, poate fi mai mult decât un simplu vrăjitor, ci reprezintă o lecție importantă atât pentru copiii, cât și pentru adulți: problemele nu dispar niciodată iar pentru o viață mai bună trebuie să luptăm.
Flagg
„Peter era palid ca moartea; i se făcu părul măciucă. Pentru prima oară, își dădu seama că Flagg, vrăjitorul regelui, era un monstru care trăia nestingherit în Delain și servea acum un alt rege, pe propriul său frate tânăr, bezmetic și ușor de amăgit.”
Însă, în afară de Peter, ceea ce mi-a plăcut enorm a fost faptul că trăsăturile fiecărui personaj au fost conturate, ca să îmi pot face o idee despre fiecare. Această carte îți va trezi setea de adevăr și te va face să te simți ca și cum tu ai avea un rol foarte important în acțiunea romanului (chiar dacă nu este neapărat așa).
“Mintea omului, mai ales a copilului, e ca o fântână, adâncă și plină de apă dulce. Câteodată dacă e un gând prea dureros și greu de suportat, omul îl încuie într-o cutie grea pe care o aruncă în fântână. (...) Cutiile care ascund lucrurile înspăimântătoare putrezesc, iar urâciunea din ele se ridică la suprafață după o vreme și otrăvește apa... iar când fântâna sufletului mustește de otravă, nebunia e la un pas de tine.”
Mi-a plăcut mult această carte deoarece duceam dorul unei povești care să mă fascineze. M-am simțit învăluită de magie și de atmosfera prezentă în roman, așa că a fost ca și cum am luat parte la întreaga acțiune.
Prima mea carte Stephen King, însă cu siguranță nu ultima. Știu că acest autor este popular datorită cărților geniale care se încadrează în genul horror, însă Ochii dragonului a fost o carte scrisă pentru fiica sa, Naomi King, care nu era prea fascinată de celelalte cărți ale tatălui său. Dar nu mă descurajez ușor și sunt sigură că Stephen King nu mă va dezamăgi, indiferent de cartea pe care o citesc. Mi-a plăcut enorm stilul acestui scriitor, pur și simplu, pare că e un izvor nesfârșit de cuvinte ce leagă povești minunate. Se spune că o carte bună este aceea pe care o iei în mână ca să citești un singur capitol, însă citești zeci de pagini, poate chiar sute. Eu asta am pățit.
„Cred că adevărata prietenie se trezește în noi recunoștință caldă, pentru că lumea e ca un deșert, iar florile din el cresc în ciuda locului neprielnic.”
Este o carte pentru toate vârstele, din perspectiva mea. Nu suntem niciodată prea maturi ca să ne lăsăm fascinați de poveștile cu vrăjitori și regi, pentru că dacă am fi, viața noastră ar fi anostă, lipsită de fericirea copilărească pe care ne-o transmite un basm. O întoarcere la poveștile copilăriei.
Autor: Stephen King
Editura: Nemira
Pagini: 480
Sincer, nu credeam să îmi placă așa de mult cartea, însă mi-a depășit așteptările și tocmai de aceea consider că merită o notă maximă. Nu știu dacă toată lumea este de aceeași părere cu mine și poate că unii o să se întrebe dacă mai am încă zece ani, dar mie mie chiar mi-a plăcut și nu pot să mint.

Îmi cer scuze că am lipsit de pe blogger, chiar mi-a fost dor de voi! Voi ce mai faceți? Ce mai citiți?

bobiță

4 comentarii:

  1. Eu sunt pe picior de plecare.. însă sper să prind wi-fi la hotel și să-ți mai vizitez blogul. :3
    Mă bucur că ți-a plăcut cartea. Stephen King chiar a încercat să abordeze cât mai multe genuri.
    Spor la citit! xx

    RăspundețiȘtergere
  2. Pare destul de fascinantă cartea .

    RăspundețiȘtergere
  3. Salut! Ai primit o leapșa de la mine -> http://jurnalul-unei-cititoare.blogspot.ro/2014/07/leapsa-summer-in-bag-of-books.html

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-a fost dor de tine!
    De cartea asta chiar nu am auzit, însă pare interesantă, cine știe poate va ajunge în mânuțele mele curând. :))
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere