miercuri, 16 aprilie 2014

Pulbere de stele – Neil Gaiman » Recenzie

Doriți să călătoriți în Țara Zânelor? Atenție! Vă așteaptă mari pericole : vrăjitoare, unicorni, gnomi, copaci vorbitori... Deși Țara Zânelor pare să le aibă pe toate, o stea este o apariție destul de rară pe acest tărâm. În schimbul inimii Victoriei Forester, Tristan Thorn îi promite acesteia o stea. Născut dincolo de zidurile orașului Wall, acesta crește printre oameni. Fiind rodul dragostei dintr-o zână și un simplu om, pe Tristan nu-l sperie călătoria spre a găsi steaua. Ceea ce nu știe el însă e faptul că steaua este o fată la fel de încăpățânată ca el, care și-a rupt piciorul când a căzut de pe cer și refuză să-l urmeze. Și, cum stelele cad foarte rar de acolo sus și au puteri nebănuite, Tristan nu este singurul care o dorește. Tristan nu mai poate da înapoi și chiar dacă drumul devine mai greu cu fiecare pas, el continuă să lupte.
Tristan este un băiat încăpățânat care nu se dă bătut. Desigur, există o sumedenie de obstacole și primejdii, iar Tristan nu este tocmai cel mai inteligent băiat de pe tărâm, dar acțiunea a decurs lin și destul de interesant. 
„S-a observat de multe ori că e mai ușor să scapi din vedere ceva mare și evident decât ceva mic și neimportant și că lucrurile acelea mari care au fost ignorate pot provoca deseori probleme.”
Lucrul care m-a deranjat la această carte a fost faptul că la început totul decurge destul de greu iar la final mie mi s-a părut destul de aglomerat. Poate că greșesc însă eu una așa am simțit. În felul în care a decurs acțiunea, m-aș fi așteptat la altceva. Poate o fi din cauză că am citit mai bine de jumătate de carte acum o lună și am terminat-o abia zilele trecute sau poate pur și simplu din cauză că în ultimul timp am lăsat deoparte genul fantasy și accept doar cărți destul de realiste, care să reușească să îmi schimbe viziunea asupra vieții sau să mă marcheze în vreun fel; ceea ce în momentul de față nu este cazul. În afară de Tristan, în carte o să o mai găsiți pe Yvaine, steluța în jurul căreia se învârte acțiunea și care a fost pe placul meu deoarece are simțul umorului. Deși Tristan și Yvaine nu par să se sufere câtuși de puțin, în spatele acestei aparențe se află de fapt, o poveste jucăușă de dragoste precum cea dintre doi copilași.
E o carte bună pentru adolescenți dar este de asemenea bună și pentru adulți pentru că nu e niciodată prea târziu să citim cărți care să ne aducă aminte de copilărie. Nu mai spun că stilul autorului nu este unul asemănător cu cel pe care îl găsești în cărțile pentru copii cu vârste cuprinse între 9-12 ani. O recomand tuturor celor care își doresc să evadeze puțin din această realitate crudă și să pătrundă într-o lume a poveștilor pe care să o privească dintr-o perspectivă nouă și diferită.


Autor: Neil Gaiman
Editura : Tritonic
Pagini: 224
Când am terminat cartea eram într-o stare destul de proastă așa că i-am dat o notă destul de rea pe goodreads, pe care cu siguranță o voi modifica. Această carte merită nota 3,7/5 deoarece abia acum am realizat că deși unele chestii nu mi-au plăcut pentru că am ceva cu aceste cărți fantasy, cartea este bună. S-a făcut și un film după această carte pe care l-am văzut când eram mai mică și despre care îmi amintesc destul de puține. 
Voi ce mai citiți?
pupici și îmbrățișări, bobiță

9 comentarii:

  1. Știu că am văzut filmul când apăruse mai demult pe ProTv, însă nu am crezut că există o carte, sau dacă există, nu credeam că e asta. Aveam cu totul alte idei despre ce se găsește în Praf de stele.
    Nu mai țin minte foarte multe din film și citatele din cartea asta sună chiar drăguț, așa că dacă am ocazia să o citesc, nu voi ezita.
    Eu momentan citesc Sanctus, care e destul de ok până acum (am citit doar 50 de pagini). O săptămână faină! ~

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu am auzit nici de carte nici de film... Imi place recenzia ta, dar cartea tot nu ma atrage, mai am altele care asteapta pe lista.
    Eu acum citesc Sarutul din umbra, nu sunt chiar mandra de asta, dar am castigat-o si am zis sa-i dau o sansa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu am citit de Neil Gaiman Oceanul de la capătul aleii și pot spune că a fost o carte interesantă, cum nu am mai citit înainte. Îmi place mult cum scrii :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu am citit Oceanul de la capătul aleii. A fost prima mea carte de Neil Gaiman și tocmai de aceea am decis să citesc și altceva pentru că fusese pe placul meu. Mulțumesc mult! :)

      Ștergere
  4. Am mai auzit de carte si de film, dar nu am avut curiozitatea sa ma interesez mai mult.
    Am o curiozitate (stiu ca e greu sa alegi), care e cartea ta preferata?
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Singurătatea numerelor prime. Ă, să știi că înainte să îți răspund la întrebare mi-a luat ceva, de aia răspunsul a venit așa de greu.
      pwp și eu, bobiță

      Ștergere
    2. Am sa o caut la biblioteca, am inteles ca e interesanta, NU credeam altfel.
      Te tuc!

      Ștergere
  5. De cand tot incerc sa pun si eu mana pe cartea asta... Mie mi-a placut foarte mult filmul, poate candva ajung sa o iau. Imi place cum scrie tipul, am mai citit doua carti de la el.
    Ai un tag de la mine: http://alexandraslibrary.blogspot.ro/2014/04/cartile-secolului-xx-tag.html

    RăspundețiȘtergere
  6. Am un concurs cu carte la alegere daca te intereseaza: http://in-love-with-books002.blogspot.ro/2014/04/concurs-primul-meu-concurs.html

    RăspundețiȘtergere