duminică, 16 noiembrie 2014

The Asking Books Tag

Nu am mai făcut un tag de foarte mult timp și ăsta trebuia făcut de prin septembrie tocmai (oups). Dar, înainte de a dispărea de pe blog în favoarea minunatelor teste, am ales să fac tagul acesta. Avem reguli și tot tacâmul.

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Sezonul otrăvit – Tasha Alexander » Recenzie

A trecut foarte mult timp de când nu am mai scris o recenzie și sper din tot sufletul că nu mi-am ieșit din mână.
Sezonul otrăvit (în engleză A poisoned season) este cel de-al treilea volum din seria Lady Emily. Nu știu câte cărți din această serie au fost traduse în română (și dacă au fost), însă în această recenzie mă voi lega strict de ce am citit.
Pentru început, cartea nu este genul de carte care să te dea pe spate. Povestea este interesantă datorită faptului că acțiunea are loc în perioada victoriană, perioadă în care femeile trebuiau să (nu) facă anumite lucruri. Sezonul otrăvit se leagă de sezonul londonez în care au loc diferite petreceri/ceaiuri și evenimente, nelipsite în viața unei persoane care este considerată importantă în Londra. Însă, dacă perioadă victoriană nu era plină de intrigi, sinceră să fiu, atunci nu știu care altă perioadă.
Chiar și coperta coperta te duce cu gândul la drame și bârfe din acea epocă. La discuții și secrete, la dansuri și trandafiri lăsați în miez de noapte.

duminică, 19 octombrie 2014

confuză

Suntem o generație distrusă. O generație care are nevoie de salvare, dar de unde să vină acea salvare când noi de fapt nu o dorim? Să fii distrus este cool în ziua de astăzi și nu mă refer doar la țigări, alcool și droguri. Cădem pradă celor mai ciudate sentimente și ne lăsăm singuri distruși în loc să luptăm pentru ceea ce suntem. Dacă unii sunt depresivi din diferite motive, s-au gândit să fie și restul pentru că probabil credeau că a fi depresiv este un trend. Dacă sunt populari cei care nu își folosesc mintea ci doar banii și aspectul, așa doresc să fie și copiii din ziua de astăzi. Noi oamenii suntem caracterizați de imitație. Ne imităm părinții când suntem mici: unele gesturi, atitudini și vorbe. Și adevărul este că nu e nimic rău în a imita, dar dacă am imita măcar pe cineva cu adevărat bun, fără să încercăm să fim ca oamenii cool. În loc să luăm de la fiecare persoană bună pe care o întâlnim o învățătură, suntem în stare să îi aruncăm cu noroi în față. Iar când dăm peste cineva fără pic de cultură și bun simț, îi imităm pentru că așa se face acum.
Suntem așa și cu toate acestea ne este teamă de războaie. De ce să ne fie teamă când noi prin invidie suntem cei care le pornim? Noi oamenii suntem atât de pierduți încât uneori și animalele sunt mai civilizate decât noi. Animalele au doar o mică parte dintr-un suflet: ele nu au conștiință sau sentimente, însă noi, binecuvântați cu inteligență și cu atât de multe trăiri, însă cu toate astea nu le folosim benefic... Așa cum am mai spus, noi putem imita. Putem imita orice și dintre toate lucrurile pe care le putem imita, de ce alegem ce este mai rău? Unde vrem să ajungem cu asemenea gânduri?

duminică, 5 octombrie 2014

Cum înțeleg toamna prin muzică

Nu știu cum să mă acomodez vremii. Am răcit și vorbesc ciudat, iar în timp ce Povestea lui Harap-Alb continuă să îmi dea bătăi de cap, muzica răsună în căști. Vă las cu muzica pe care o ascult în prezent pentru că nu văd rostul să plâng după fiecare frunză căzută, totul pare atât de vesel, chiar dacă vremea e nașpa. Să sperăm că o să îmi vină și cheful de citit, dar până atunci...

sâmbătă, 27 septembrie 2014

Concluzii despre toamnă, pagini rupte din jurnal #1

Nici nu realizez ce sentimente mă încearcă și acum, chiar nici nu îmi pare rău că nu am postat mai devreme.
Nu îmi pare rău, pentru că știu că dacă aș fi postat, aș fi făcut-o doar pentru că îmi doream să fie activitate, nu pentru că aș fi simțit că trebuie. Însă sunt din nou aici, încercând să mă eliberez de ceea ce îmi străbate sufletul și gândul, pentru că este toamnă. M-am gândit să fac o rubrică, care să nu fie despre cărți, ci despre ceea ce îmi doresc eu să spun, numită pagini rupte din jurnal. Nu sunt postări de revoltă, nici despre știință, ci niște lucruri scurte, scrise când am inspirație.

Pentru mine toamna simbolizează renașterea. O renaștere aparte, caracteristică mie: când vezi că totul începe să se strice, faci totul scrum și o iei de la capăt. Frunzele de nuc sunt atât de frumoase acum, când se îngălbenesc ușor și par vesele, iar merele de toamnă roșii se încadrează atât de perfect. Îmi pare rău că în această toamnă duc lipsa vechiului plop de lângă casă, înalt, care în fiecare toamnă arunca frunze precum niște fluturași în curte.
Îmi place ce simbolizează toamna. Atunci când ceva este fragil, când vine frigul dispare. Toamna e adevărul. E precum greutățile care vin peste doi tineri care sunt într-o relație fragilă și se despart imediat realizând că nu au fost făcuți decât pentru primăveri frumoase, pentru fericire, dar nu și pentru greutăți și ierni geroase. Dar asta nu poate fi valabil doar într-o relație.
Ne prindem cu sfori subțiri de viitor, de speranțe și vise, dar nu legăm o funie mai groasă și o lăsăm să se rupă atunci când vântul bate. Trebuie să ne pregătim pentru toamnă așa cum o fac furnicuțele, trebuie să ne pregătim pentru realitate, trebuie să ne așteptăm și la ce este rău, dar trebuie să îl înfruntăm cu zâmbetul pe buze.
Căci nici măcar un sfert din viața noastră nu este roz, dar putem să ne bucurăm și de alte culori, cum ar fi galbenul frunzelor de pe jos, verdele închis al ierbii, maroniul crengilor. Ce ni se pare atât de trist în viață? Ceea ce se întâmplă? Nu.
Am realizat că până acum, nu evenimentele din viața mea au fost problema, ci eu. M-am lăsat întristată de fiecare gând, am plâns la cel mai mic incident și am vrut ca toate să meargă bine. M-am mințit singură crezând că vreodată, lucrurile vor merge perfect, pentru că, mereu, când ceva merge bine, altceva merge prost. Dar nu merită să ne lăsăm unica viață ghidată de tristețe. Toamna ne arată asta. Chiar dacă totul moare, are o frumusețe aparte și arată mai vesel ca oricând. Chiar dacă lucrurile merg rău, natura continuă să se coloreze, creând singură o parte mai bună. Perspectiva este importantă: tu vezi frunze moarte, eu văd fluturi ce înoată în iarbă. Tu vezi moarte, eu văd renaștere.
Toamna aceasta m-am schimbat și o simt precum un bine. Am renăscut chiar dacă celorlalți li se pare că tot eu sunt. Poate că exteriorul nu îmi este afectat de această schimbare, însă eu, mă simt diferită în pielea mea, o persoană cu totul nouă și schimbată. Colorată în alte nuanțe, cu altă perspectivă.
Cred că este toamnă și chiar dacă port hainele vechi de anul trecut și ascult November Rain de la Guns N' Roses, chiar dacă sunt chiar eu, sunt schimbată.
Poate că ai putea citi mii de biografii ale oamenilor de succes și poate că te-ai putea realiza, dar de la natură înveți lucruri sufletești și minunate, lucruri care te schimbă pe tine și asta e cel mai important.


bobiță

joi, 11 septembrie 2014

Povești cu zâne


Mi-am dorit de mică să fiu învățătoare sau să scriu povești pentru copii pentru că mi se părea frumos să lucrezi cu oameni micuți care sunt la început de drum. În prezent, nu îmi mai doresc să îmi petrec timpul într-o clasă alături de niște suflețele, dar dorința de a scrie ceva scurt, pe înțelesul tuturor, încă există în mine. Am început cu povești scurte și astăzi se pare că am decis să-mi continui această călătorie și vă învit să citiți un mic text pe care l-am scris în această seară, când m-a lovit inspirația. Sper să îi înțelegeți mesajul pentru că așa cum am spus, am încercat să scriu fără să introduc cuvinte complicate, ca să înțeleagă oricine de fapt mesajul ce stă în spatele lor. Mă gândeam chiar să mă apuc de scris povești pentru copii și sunt curioasă de primele păreri.

joi, 21 august 2014

Invitație la zâmbet

Astăzi m-am privit în oglindă. Mi-am prins părul la spate, așa cum o fac de obicei într-o zi lucrătoare. Mi l-am strâns bine, m-am spălat pe față și m-am privit din nou. Ceva nu era bine. M-am privit atent de data aceasta, încercând să identific ce mă făcea să arăt diferit, oarecum, deprimant.
Nu erau coșurile. Sunt adolescentă, e normal să am coșuri și deși aveam mai multe coșuri ca de obicei, știam că nu asta era problema.
Părul... Nici atât. Stătea bine strâns, niciun fir rebel ca de fiecare dată când îl strâng.
Pe față nu aveam nimic, mă spălasem, arătam destul de fresh.
Ca după somn, ochii aveau culoarea lor profundă, drăguță care îmi plăcea mereu și nu aveam cearcăne, nu eram obosită.
Nu înțelegeam. Uneori arătam mai bine, uneori mai rău, dar care era până la urmă secretul?
Și mi-am dat seama. Precum o minge care te lovește în cap, atunci când ești adormit, așa m-a lovit pe mine în față adevărul.

marți, 19 august 2014

Scrisoare către trecut (sau viitor)

Nu scriu această postare din dorință de comentarii, vizite ș.a.m.d. . Această postare este scrisă din adâncul sufletului meu, postare pe care o scriu din dorința ca atunci când caut în arhivele blogului, să găsesc aceste cuvinte care să-mi amintească de cine sunt, sau măcar, de cine eram.

duminică, 17 august 2014

Behind the blog

Le mulțumesc Ghandei, Sarei, AlexandreiMirunei și lui Pufuleț pentru faptul că s-au gândit la mine și mi-au pasat această leapșă.

Reguli:

  • Trebuie să răspunzi sincer.
  • Trebuie să iei imaginea tagului și să o încorporezi în postare
  • Tăguiește câți mai mulți din bloggeri tăi preferați


Cerințe: 
Trebuie să răspunzi la cele 7 întrebări, să spui patru lucruri despre tine, sau mai multe pe care vrei să le știe ceilalți.

joi, 14 august 2014

Cel pe care ți-l dorești – Jill Mansell » Recenzie

Acțiunea acestui roman începe în dimineața de Crăciun. Nancy, care avea o căsnicie destul de fericită, descoperă că bijuteria pe care o aștepta de la soțul ei, nu îi fusese destinată. Alături de prietena ei, Carmen, care de trei ani, din momentul în care i-a murit soțul nu a mai avut o întâlnire, începe o viață nouă la Londra. Acolo are ocazia de a o întâlni pe Mia, o fată de șaisprezece ani cu multe idei, o adolescentă care pune în aplicare tot ce-i trece prin minte și care încearcă să ajute soarta.
Un lucru care mi-a plăcut la Cel pe care ți-l dorești a fost faptul că se întâmplă mereu ceva. Nu a fost o carte plictisitoare, acțiunea a curs lin în jurul fiecărui personaj, un lucru destul de bun pentru că te menține concentrat pe carte și pe acțiune. Eu am privit cartea asta dintr-o perspectivă destul de malefică și am fost amuzată atunci când personajele dădeau de bucluc. Sau poate doar așa te face cartea, pentru că este destul de amuzantă, într-un fel.

luni, 11 august 2014

De ce am încetat să cred în horoscop

Undeva, prin clasa a șasea, din lipsă de ocupație am descoperit acel horoscop și serviciile oferite de acesta. Ce pot să zic, la descrierea personalității mi se potrivea puțin, sau poate așa îmi plăcea mie să cred că sunt, misterioasă, feminină și tăcută ș.a.m.d. (însă dacă stau să mă gândesc, atunci eram încă mică și obișnuiam să fiu gălăgioasă și băiețoasă). Știam ordinea zodiilor, perioada în care se încadra fiecare, semnele și plantele care le guvernau. Însă în timp, destul de ciudat – pentru că aș fi zis că nu o să scap niciodată de această obsesie, am reușit să mă descotorosesc de credința în zodii. Cum s-a întâmplat asta? Nici eu nu știu. Dar adevărul este că am realizat niște lucruri și mi-am dat seama de cât de idiot poți fi să crezi în asta și/sau să respecți cu strictețe ce-ți spune astrologul.

marți, 5 august 2014

Bine ai revenit august!

Nu am mai scris de mult timp o postare din sufletul meu. Poate din cauză că m-am grăbit să scriu despre cărțile citite și totuși, nu am scris nici măcar despre jumătate din ele, având în vedere că eu citesc foarte puțin. Dar e august și abia acum pentru mine zilele par infinite (ironia e că după august e septembrie și începe școala și da). Nu sunt totuși tristă. Luna asta e atât de frumoasă. E esența vacanței, simbolul verii și odihna sufletului. Cum ar putea să nu-ți placă? Pentru mine august e pur și simplu poezie. I se mai spune și gustar. De ce? Pentru că dacă ies în grădină, majoritatea fructelor și legumelor sunt coapte. Am câteva zile de când mănânc prune (deși aici într-un timp să făceau foarte târziu, prin septembrie), mere și apar și perele. E o lună în care te poți hrăni cu ce vrei, o lună în care totul e frumos, precum un mic paradis. O lună a contrastelor și a frumuseții.

miercuri, 30 iulie 2014

Summer in a bag of books

Summer in a bag of books este o leapșă pe care am primit-o de la Ghanda și Anca. Vă mulțumesc că v-ați gândit și la mine! :)

marți, 22 iulie 2014

Ochii dragonului – Stephen King » Recenzie

Pentru mine, nu este bucurie mai mare să găsesc într-o carte esența copilăriei și a poveștilor pe care le citeam seara, cu sufletul la gură, așteptând să aflu ce se va petrece cu protagonistul de care, mă atașam imediat. Am redescoperit asta în cartea frumoasă a lui Stephen King intitulată Ochii dragonului. Poate că vă gândiți că această carte este plină de lupte cu dragoni și de tot felul de aventuri. Asta am crezut și eu când am văzut coperta, doar că acțiunea nu s-a învârtit în jurul luptelor cu dragoni și nu a fost deloc cum m-am așteptat eu să fie. Acțiunea acestei cărți a reînviat în mine o parte de care uitasem de mult pentru că fusesem preocupată de lucrurile mature, uitând de fapt că bucuria vine din lucrurile micuțe și credința în miracole. 

sâmbătă, 12 iulie 2014

Haideți să lăsăm trecutului depresia

Din diferite motive, ajungem într-o etapă a vieții în care suntem răpuși de o tristețe de care pare că nu putem scăpa. Fie că avem sau nu gânduri sinucigașe, ajungem într-un sfârșit să ne detestăm viața. Am și eu aceste momente în care sper să mor cât mai repede, în care viața pur și simplu nu are niciun sens și în care îmi pun tot felul de întrebări referitoare la cine sunt și la cine trebuia să fiu. În tot felul de articole pe care le-am citit, am tras concluzia că depresia se poate trata atunci când suntem preocupați de ceva anume. Însă trebuie să vrem și adevărul e că de stările de tristețe nu putem scăpa pe veci. Dar avem nevoie de ceva care să ne facă să ne simțim mai puțin singuri și să ne atenueze starea de tristețe. Avem nevoie să facem ceva.

joi, 10 iulie 2014

Idei greșite cu care trăim în această societate #2

Am decis să continui postarea legată de ideile greșite cu care trăim în societate. Dacă nu știți despre ce este vorba, click aici.
3. „Cine e diferit, e ciudat
Cu situația aceasta mă confrunt eu în prezent. De fapt, acum îmi spun singură că sunt ciudată. După ce am repetat de mai multe ori asta prin casă, mama mi-a spus că nu e adevărat. Că modul meu de gândire e doar diferit, iar cei care nu îl înțeleg îl consideră ciudat. Și mă bucur că am fost binecuvântată cu o mamă înțeleaptă care știe mereu să mă sfătuiască, deoarece de fiecare dată ajung să îi dau dreptate.

miercuri, 9 iulie 2014

Scuze + ce vreau să citesc în iulie

Dragi cititori, spre rușinea mea, deși este vacanță, scriu foarte puțin aici. Astăzi am încercat să îmi fac timp deoarece s-ar putea spune că vremea a ținut cu mine și a plouat și așa mi-am mai găsit și eu timp să stau prin casă. Cum probabil ați înțeles și din titlu, îmi pare nespus de rău că nu pot să scriu aici des. Am rămas în urmă și cu cititul și de vreo câteva zile, am început să înjur vara. Nu știu ce mai faceți voi, însă eu sunt destul de plictisită și cu toate astea, nu îmi doresc să mă întorc la școală. Am în minte o grămadă de idei cu ce aș putea face și cu ce nu aș putea face. Mă gândeam să mă apuc de fotografie și să postez poze cu diferite peisaje, ca pe o modalitate de promovare a frumuseții țării noastre, însă nu știu dacă o să fie posibil așa ceva, pentru că eu nu am aparat șmecher. Mă mai gândisem să fac tot felul de prostioare handmade, să postez diferite articole și poate asta e mai mult posibil decât fotografia, însă nu sunt sigură dacă voi avea inspirație. E ciudat cum toată ziua în timp ce sunt preocupată de altceva ideile îmi vin cât mai multe, iar seara, când am timp la dispoziție să scriu sau să mă apuc de ceva, uit absolut totul și vreau să dorm. Oricum, este nouă iulie și asta este abia prima postare pe luna aceasta. Nu știu de ce o duc așa de rău cu postările, însă cred că mi-am pierdut din talentul acela de a discuta despre tot felul de lucruri. Între timp, am reușit totuși să termin o carte, Doar timpul ne va spune de Jeffrey Archer care a fost interesantă cu un final destul de dubios. Nu am avut dispoziția să fac recenzia, însă dacă aveți nevoie de o recomandare, să știți că a fost destul de bună. M-am apucat de Symbol of the Dead, o carte care mi s-a părut interesantă și am primit-o pentru recenzie. Oricum, m-am gândit să vă arăt ce am eu de gând să citesc neapărat în luna iulie.

luni, 30 iunie 2014

În altă viață – Marc Levy » Recenzie

Când Jonathan și Clara se întâlnesc, ambii știu că s-au mai văzut cândva. Doar câteva priviri sunt de ajuns ca să aprindă un foc puternic care se menține datorită simplului fapt că sunt ei. Dar iubirea lor pare interzisă. Ambii pasionați de artă, se întâlnesc în Londra din iubirea pentru un pictor rus.  Însă descoperă că atunci când se ating, pot crea magie și pot călători în spațiu și timp, fără ca cineva să îi poată opri. Iubirea lor rezistă ani și ani și renaște de secole din suflete tinere dintr-o altă viață. Ambii văd că până și simplele lor pasiuni reușesc să îi lege și că au fost făcuți unul pentru celălalt. Pur și simplu, o poveste fără de sfârșit.
„Lucrul care nu poate să reflecteze lumina este transparent, spuse ea cu o voce răgușită, și totuși există. Nici noi nu putem vedea viața atunci când ne părăsește trupul.”

miercuri, 25 iunie 2014

Leapșă Happy Bookaholic

Am primit de la Sara o leapșă (mie așa îmi place să-i spun). E destul de interesantă și în afară de cei nominalizați, poate să o ia oricine dorește. Oricum, îi mulțumesc Sarei că s-a gândit la mine! Așa cum v-ați dat seama din titlu, este vorba despre cărți și plăcerea de a le cumpără.

joi, 19 iunie 2014

Britannia Road 22 – Amanda Hodgkinson » Recenzie

Din momentul în care s-au despărțit, s-a produs o rupere cauzată de nesiguranța că se vor mai vedea vreodată. După șase ani se reîntâlnesc schimbați atât fizic cât și psihic de războiul crud care i-a pus la încercare. Nu mai sunt aceiași, nu se mai recunosc și le va fi greu să o ia de la capăt. Cei șase ani petrecuți unul departe de celălalt ascund secrete; sacrificii făcute pentru supraviețuire și iubiri noi ce s-au înfiripat făcându-le pe cele vechi să pălească. O carte care vorbește despre adevăr și despre cum secretele – care devin tot mai adânci de la o zi la alta și timpul ne îndepărtează de ceilalți. 
„De cum rostește cuvintele, își dă seama că e o minciună. Și ea își dă seama. O vede în ochii ei. Războiul a schimbat pe toată lumea. Și părul Silvanei nu e doar prea scurt. A devenit cărunt. ”

Vacanță plăcută!

Este vară în sfârșit. Simt asta datorită vacanței. Vremea este minunată. Știu că voi găsi timp să citesc și să fac multe alte lucrușoare. De când nu am mai fost pe aici, am citit șase cărți. Nu e un număr foarte mare, însă dacă aș fi făcut o recenzie fiecărei dintre ele, ar fi fost ceva. Însă nu am putut. Nu am făcut decât să le citesc, fără să îmi notez un citat amărât undeva sau să scriu pe scurt ceea ce am crezut pe o foaie, cum obișnuiam. La sfârșitul școlii, suntem mai aglomerați ca de obicei. E oarecum ciudat pentru că tot semestrul găsești timp să scrii recenzii, iar când ești la un pas depărtare de vacanță, te trezești deconectat de la viața ta socială datorită aglomerației infernale. Însă a trecut toată acea agitație.

sâmbătă, 24 mai 2014

Aici, În Tărâmul Dragonilor – James A. Owen » Recenzie

Primul volum din Cronicile Imaginarium Geographica, intitulat Aici, În Tărâmul Dragonilor ne poartă pe meleaguri noi și diferite; surprinzătoare. Cartea îi are ca protagoniști pe John, Jack și Charles. Aceștia ajung să se întâlnească accidental iar din acel moment aventura vieții lor începe. Tărâmuri cu ființe despre care ei credeau că sunt doar un mit, nave dragon și reguli noi.
„– E întreaga lume, băiete, zise el, zugrăvită cu cerneală și sânge pe pânză, pergament și piele. E lumea întreagă și e a voastră să o salvați sau să o pierdeți.”

duminică, 11 mai 2014

Idei greșite cu care trăim în această societate

1.„ Aspectul fizic este cel important
Am mai avut o postare legată de aspectul fizic și despre cât de greșit este faptul că pentru noi doar asta este important. Trăim într-o societate în care doar aspectul este important. Puținii dintre noi care preferăm să vedem dincolo de aparențe, suntem niște ciudați pentru restul. Problema e că, de fapt, am crescut într-un mediu contaminat de această idee greșită. Când eram mică, învățam din povești că Albă ca Zăpada și Cenușăreasa au reușit în viață – dacă putem numi căsătoria cu un prinț reușită – doar datorită aspectului fizic. Albă ca Zăpada și Cenușăreasa își făceau mama sau surorile vitrege geloase datorită aspectului, nu datorită priceperii într-un anumit domeniu sau talentului muzical să zicem. Încă de mici, suntem învățați cu ideea că dacă nu arăți bine, nu ai nimic. O perioadă a vieții mele am trăit și eu cu această impresie. Din cauza frustrărilor adolescenței, am început să mă consider urâtă și cum aspectul tot rămăsese pentru mine pe primul loc, mă enervam și simțeam că totul se prăbușește. Cum să trăiești urât(ă) într-o lume în care doar cei frumoși reușesc?

vineri, 9 mai 2014

Dincolo de un destin evident – Giorgio Faletti » Recenzie

Trecutul este locul în care ne este cel mai greu să ne întoarcem. Dar fugind de trecut și de originile noastre, fugim de noi. Și până la urmă, cum să putem fugi de noi când umbra noastră este lângă noi încă din primele clipe ale zilei? Jim Mackenzie a fugit toată viața de ceea ce este. Și-a dorit să devină pilot și s-a îndepărtat de casă și de originile sale. S-a născut într-o familie de indieni navajo, însă a preferat să se îndepărteze de tradițiile și credințele lor. Însă când se întoarce în satul natal, redescoperă locurile și persoanele pe care le-a lăsat cu mult în urmă. Dar totul nu este atât de simplu când orășelul liniștit din Arizona este cutremurat de niște crime cu totul bizare a căror rezolvare pare imposibilă. Jim trebuie să se întoarcă în trecut pentru a înțelege crimele și în același timp, pentru a se înțelege pe el.

sâmbătă, 26 aprilie 2014

Pentru fetele care au probleme cu aspectul lor

Ne este imposibil ca noi fetele să nu avem probleme cu imaginea noastră. De la modul în care ne stă părul până la cum ne sunt picioarele, avem mereu de comentat ceva despre aspectul nostru și suntem veșnic nemulțumite. Dacă te afli și tu printre aceste fete, deoarece, mai rar fete care să nu se plângă de cum arată, ei bine, îți dedic această postare cu dragă inimă. Și aș vrea să încep prin ceva scurt și cuprinzător, vorbă pe care cu siguranță ați mai auzit-o: imaginea nu te caracterizează. Niciodată nu o va face. Știu că nu mă veți crede sau că vă veți imagina că nu am ce face. Suntem fete și măcar o dată în viață ni s-a spus, dacă nu în față pe la spate grasă, urâtă, slăbănoagă și multe altele. Aceste vorbe ne afectează mult și avem tendința de a le lua în seamă mai degrabă pe cele rele, decât pe cele bune. Dar de la cine au venit aceste vorbe înjositoare pentru cel care le rostește? De la niște persoane – dacă le putem numi așa, cu toate că ceea ce fac nu e deloc uman – care în afară de fizic nu au nimic de arătat și care se grăbesc să judece cărțile după coperte pentru că așa au fost educate, sperând că vor atrage atenția sau că vor fi mai interesante punând porecle.

miercuri, 16 aprilie 2014

Pulbere de stele – Neil Gaiman » Recenzie

Doriți să călătoriți în Țara Zânelor? Atenție! Vă așteaptă mari pericole : vrăjitoare, unicorni, gnomi, copaci vorbitori... Deși Țara Zânelor pare să le aibă pe toate, o stea este o apariție destul de rară pe acest tărâm. În schimbul inimii Victoriei Forester, Tristan Thorn îi promite acesteia o stea. Născut dincolo de zidurile orașului Wall, acesta crește printre oameni. Fiind rodul dragostei dintr-o zână și un simplu om, pe Tristan nu-l sperie călătoria spre a găsi steaua. Ceea ce nu știe el însă e faptul că steaua este o fată la fel de încăpățânată ca el, care și-a rupt piciorul când a căzut de pe cer și refuză să-l urmeze. Și, cum stelele cad foarte rar de acolo sus și au puteri nebănuite, Tristan nu este singurul care o dorește. Tristan nu mai poate da înapoi și chiar dacă drumul devine mai greu cu fiecare pas, el continuă să lupte.

duminică, 13 aprilie 2014

Leapșă

Am găsit o leapșă pe un blog și din lipsă de ocupație, m-am gândit să o fac și eu. Ă, îi nominalizez pe toți cei care citesc asta. Da, sunt pe blogger de ceva vreme și tot habar nu am pe cine să nominalizez. Drăguț, ă? Oricum, leapșa e foarte faină și poate o să vrea cineva să o facă.

vineri, 11 aprilie 2014

Sub aceeași stea – John Green » Recenzie

Hazel este o fată de șaisprezece ani care nu își dorește nimic de la viață. Nu are un anumit scop sau ceva pentru care să lupte deoarece de la treisprezece ani, de când a fost diagnosticată, ea se consideră în faza terminală. Este o fată care supraviețuiește în fiecare zi cu ajutorul unui tub de oxigen și trăiește în cărți. Atunci când apare Augustus este momentul în care perspectiva ei asupra vieții se schimbă și, în același timp și a mea s-a schimbat. Cei doi sunt perechea perfectă, par a fi făcuți unul pentru celălalt. El este băiatul sexy, drăguț și amuzant care pare să o înțeleagă. Noi adolescenții căutăm în lumea asta prieteni care să ne înțeleagă, așa că prezența lui Augustus în această carte m-a făcut să leșin în interiorul meu la fiecare replică citită.

duminică, 30 martie 2014

Poze în natură

Primăvara s-a făcut prezentă încă din primele zile ale lui martie însă, în afară de minunata vreme de care putem profita, natura a început să arate splendid. Eu am profitat de ziua liberă de duminică și am făcut câteva poze pe telefon. Bine înțeles, că nu au cine știe ce calitate, și nu sunt poze așa cum postează marii fotografi pe site-urile de specialitate, nu mai spun că s-au salvat mici pentru că nu m-am uitat la setări înainte să le fac; însă am profitat de vreme și de timpul liber ca să împart cu voi împrejurimile de care am eu parte. Deși plănuisem ca astăzi să rămân în casă și să fac temele, m-am reîntâlnit cu o fată din sat cu care obișnuiam să umblu când eram aici la școală. Chef de ieșit nu prea aveam, chiar dacă, după cum vedeți în poze, vremea aici a fost minunată. Mie încă nu îmi vine să cred că m-am lăsat greu convinsă să ies. Pozele sunt făcute în apropierea casei.

vineri, 21 martie 2014

Singurătatea numerelor prime – Paolo Giordano » Recenzie

Alice și Mattia sunt două persoane cu o copilărie marcată de anumite evenimente speciale, care, au urmări pentru tot restul vieții lor. Aceste evenimente nu sunt decât accidente care, au reușit să îi traumatizeze și să îi urmeze peste tot. Dar, în afară de asta,  ambii se confruntă cu singurătatea încă din primii ani. El este copilul geniu, mereu distras de școală și învățat, pe care toți îl consideră un ciudat. Ea este fata singură, care și-ar dori să fie ca celelalte. Alice dorește să se schimbe iar Mattia are gânduri sinucigașe. 

joi, 20 martie 2014

înapoi

De când am postat că nu voi mai fi pe aici, s-au întâmplat destul de multe. Bănuiesc că și voi ați trecut prin multe schimbări, întâmplări și nu mai sunteți aceleași persoane. Acest blog a însemnat foarte mult pentru mine și încă nu pot să cred că am făcut greșeala de a-l abandona pentru un blog nou. Am făcut asta pentru că mi se păreau postările prostești, nu voiam ca toți să știe cât de ciudată sunt așa că am luat-o de la început. „Începusem” un blog prin septembrie, însă abia în noiembrie am simțit și eu nevoia să scriu acolo. Nu prea mă atrăgea și, sincer, părea cam sinistru și gol, prea curat și fără viață. Așa ca o farmacie. Și, ciudat, de fiecare dată mă gândeam la ce ar fi să postez aici. Nu știu dacă mai am vechii cititori, poate doar puțini, însă eu am de gând să mă întorc aici, acasă, în mica mea lume plină de amintiri pe care vi le-am istorisit nerăbdătoare în postări. Am de gând să postez, nu știu cât de des, însă nu mai vreau să renunț. Am pierdut din august până în prezent timpul degeaba și nu știu dacă o să-l pot recupera însă, pot încerca.