luni, 10 iunie 2013

Ceai.

Uneori simți că nu ai nevoie de ceilalți în jurul tău. Pur și simplu îți creezi singură un colțișor pașnic, la tine acasă când părinții sunt plecați și tu te plictisești. Asta am făcut eu astăzi. Deși sunt mai nebună din fire, nu obișnuiesc să fac tot felul de năzbâtii când ai mei nu sunt acasă. Locuind la țară, fac tot ceea ce mă pune mama sau tata să fac, iar apoi stau și mă plictisesc. Astăzi, stând prin livada noastră am observat că avem trandafiri; și nu trandafiri obișnuiți, pentru că din ăia are toată lumea, ci trandafiri sălbatici. Desigur, prezența copăcelului am observat-o până în ziua de astăzi însă uitasem că bunica mi-a spus de mai multe ori că din petalele de trandafiri sălbatici se face ceai. Așa că am luat fru
mușel niște petale și le-am pus în apă. Vreau să vă spun că trandafirii sălbatici au un miros liniștitor. Trandafirii din grădina noastră au și ei miros, însă trebuie să-ți afunzi nasul în petalele lor, nu mai spun că nu e atât aromat și de puternic. Însă petalele acestor trandafiri aveau un miros atât de puternic și de fin, încât simțeam cum plutesc precum petalele pe apă. Am ieșit din bucătărie câțiva metrii până în grădinuța din curtea noastră unde, în fiecare an, crește mentă. În acel loc, mirosul te îmbată, simți că te dă jos pentru că în jurul gărduțului numai mentă e. Am spălat-o, am pus-o în același vas cu apă
după care le-am scos și le-am pus într-o micuță oală mov, care mă fascinează deoarece are niște modele complicate și este în același timp drăguță. Mi-a ieșit un ceai grozav, nu mai zic de faptul ca am umplut bucătăria de un miros ciudățel compus din mentă și petale de trandafir sălbatic fierte la foc mare de o dementă așa ca mine. Și nu știu de ce, dar ceva s-a schimbat. Acum câteva minute am băut ceaiul și am simțit cum armonia m-a cuprins în brațele sale delicate. Parcă îmi venise inspirația să scriu.. și despre ce să scriu? Despre ceai. Exact. Ori o fi faptul că am impresia că ceaiul de astăzi a devenit pentru mine o pasiune, ori poate că ceaiul ăsta m-a calmat și probabil de acum o să văd lucrurile din alt unghi, mult mai detaliat, oricât de plictisitoare aș fi crezut eu până acum că sunt.  Și știu ca poate ceea ce spun nu are rost, dar mă simt bine să scriu aici, pentru ca sunt sătulă de lumea nebună de „afară”..

Batistuță încheiat.